printf(" SaltwaterC ");

Problema reproducerii unui setup compatibil din punct de vedere binar este mai simplă decât pare cu condiția să se apeleze la anumite ajutoare, ajutoare de natură virtuală. Este destul de contra-productiv să instalezi un OS de fiecare dată pe când este nevoie de o instanță curată, fie că dispui de o mașină dedicată, fie că folosești un hypervisor local. Știu că în aparență propoziția anterioară contrazice folosirea virtualizării, dar nu am menționat ce tip de hypervisor se recomandă pentru acest obiectiv specific.

Atâta timp cât trebuie testată doar compatibilitatea userland-ului, o soluție de virtualizare bazată pe OS level virtualization este suficientă, adică se folosesc containere, nu instanțe virtualizare complet. Spre exemplu un setup testat local în container va putea rula pe un VPS, pe un VDS sau pe o mașină dedicată fără probleme. Nu o să fac referire la FreeBSD Jails și Solaris Containers pentru că am puțină experiență cu Jails și zero experiență cu Containers. În plus, destul de mulți se orientează în prezent spre Linux.

Dacă ești vreun guru în a rula vzctl în shell sau masochist, poți să te oprești din citit. Dacă nu, atunci voi vorbi în continuare despre OpenVZ plus metode civilizate și productive de a reproduce un setup. Bariera de intrare printre membrii ce folosesc tehnologia este destul de sus, motiv pentru care au apărut soluții integrate. Dintre acestea, recomand Proxmox VE (Virtual Environment). Băieții aceștia faini de la Proxmox au luat mai multe tehnologii de virtualizare și le-au pus sub același pachet: KVM (Kernel-based Virtual Machine) și OpenVZ, plus o interfață web pentru administrare. Practic Proxmox VE este un Debian Lenny împachetat cu tehnologiile despre care spuneam mai sus.

Setup-up este cretin de simplu, durează vreo 5 minute, se face pe o mașină ce nu are un alt OS. Își alocă tot disk-ul și își face partiții LVM. Este recomandat minim 2GB de RAM disponibil dacă se folosesc mai multe containere, minim 1GB RAM pentru un container folosind pentru ‘package maintenance’ ce are suport SMP și se folosește parallel build. Spre exemplu la un build de PHP cu make -j 3 am rămas fără memorie în container de 512MB RAM. Da, nu recomand instalarea unui compilator în producție sau build pe live servers. Alternativa ar fi DIY, adică o distribuție de Linux ce folosește kernel cu patch pentru OpenVZ, preferabil din repo, plus o interfață web precum WebVZ sau HyperVM.

Proxmox VE se poate instala fie direct pe fier (bare-metal hypervisor), fie într-o mașină virtuală creată cu VirtualBox ce este soluția pentru “desktop” ce o recomand. Am pus desktop între ghilimele pentru faptul că VirtualBox are o arhitectură complexă expusă prin CLI. În GUI se găsește doar un set limitat de funcții. În cazul în care se instalează într-o mașină virtuală creată cu VirtualBox (sau echivalent), nu se vor putea crea mașini virtuale folosind KVM pentru că este nevoie de extensiile de virtualizare din procesor (VT-x sau AMD-V) pentru aceasta. Oricum, scopul principal al acestui articol este OpenVZ datorită flexibilității ce o oferă. Acesta este motivul pentru care merită chiar și soluția de hypervisor sub hypervisor dacă nu îți permiți luxul unei mașini dedicate. În principiu pe o stație de lucru suficient de puternică nu ar trebui să fie probleme în ceea ce privește rularea unui Proxmox VE sub VirtualBox. Îmi permit aroganță de a menționa faptul că nu am mai lucrat de mult pe o mașină sub quad și 8GB RAM.

Având în vedere faptul că pentru OpenVZ se pot crea relativ ușor template-uri, iar virtualizarea constă în crearea unui container nou, operațiunea prin care se obține un nou setup durează destul de puțin. Iar în cazul în care un container nu mai este necesar, distrugerea acestuia este o operațiune rapidă. Practic se obține propriul mini-cloud, ușor de administrat, ce va scădea timpul în care se creează diferite scenarii ce vor ajunge în producție.

În cazul în care nu am fost suficient de clar la început, repet: setup pentru testarea userland-ului. OpenVZ oferă acces limitat la kernel din moment ce nu folosește virtualizare completă a sistemului de operare, doar rețeaua este virtualizată. Spre exemplu folosind kernel-ul livrat cu Proxmox VE se pot folosi FS-uri virtuale bazate pe FUSE dacă se sapă puțin prin vzctl, ceea ce deschide anumite posibilități în producție gen s3fs (netestat sub OpenVZ de subsemnatul, am testat alte module FUSE) prin intermediul căruia se poate monta un bucket de Amazon S3 ca FS local. De altfel, am reprodus și un sistem desktop într-un container OpenVZ, Ubuntu Hardy, accesat prin FreeNX, deci limitările sunt destul de puține gen lipsa unui suport civilizat pentru loop device.